marșuri funebre
alb uriaș
aruncat dintr-o iubire cultivată în pumn
bulevardul plimbat printre dinți ca o identitate subțire
un alt fel de poem dacă vrei
o poezie despre absolut nimic
și nimicul în frigul gol
un gol îmbrăcat în galben
și autobuzele care ne aduc la viață
în fiecare palmă
ploile îndrăznețe și ploile de formă
un miercuri suflecat până la genunchi
o altă realitate de femeie ușoară în care am ucis nebunește
am trăit în păsări
și închisori
și curve
în același timp

coasta destinată să fie mărul discordiei
predestinat să se nască încă o dată
în genul neutru

unde dumnezeu a învățat să redevină
femeie